Jucatorul de Botosani PAG - 1

Dedic acest album tatălui meu, Grigore Budeanu (10.02.1922 – 10.05.2007) și nașului meu, Fediuc Ilie (născut tot în 1922 și ajuns acum la venerabila vârstă de 94 ani!), cei care încă din copilărie mi-au insuflat pasiunea pentru Jucătorii de Botoșani și m-au îndrumat în minunata și complexa muncă de selecție a acestor frumoase păsări!

Jucătorul de Botoșani este o pasăre de structură, de aceea orice evaluare a exemplarelor din această rasă urmărește, în primul rând, corectitudinea formei și dimensiunile „cucuielor” (rozeta frontală și moțul semi-circular de pe ceafă), poziția „mândră” a păsării, aspectul și dimensiunile încălțăturii sale. La această rasă există, însă, încă de la începuturile creării sale, câteva varietăți de desen foarte bine definite: cap-colorat, pag, capace colorate, pestriți, solzați, spate-colorat, toate adăugând un plus de farmec exemplarelor al căror penaj îl acoperă, dar și criterii în plus de care arbitrii sunt nevoiți să țină cont la aprecierea acestora!
Deoarece mulți columbofili interesați de această rasă mi-au cerut adeseori detalii despre exemplarele având desenul „pag”, voi încerca să sintetizez, în rândurile următoare, tot ceea ce cunosc și poate aduce lămuriri sugestive asupra acestei varietăți. Evident, toate detaliile ce compun imaginea actuală a acestei varietăți sunt direct și strâns legate de datele inițiale și de evoluția în timp a întregii rase Jucător de Botoșani! Ca atare, dacă vrem să înțelegem prezentul acesteia, esențial este să putem analiza, mai întâi, trecutul său, încă de la origini! Acest lucru este unul cât se poate de ușor de realizat, datorită celor două publicații de bază pentru columbofilia românească: „Creșterea porumbeilor”, apărută în anul 1963, avându-l ca autor pe academician profesor – doctor Ștefan Peterfi (ministru al agriculturii în perioada acelor ani) și, respectiv, „Rasele de porumbei din România”, apărută în anul 1985, avându-l ca autor pe Feliciu Bonațiu, arhitectul-șef al orașului Timișoara și, ani mulți la rând, președinte al Uniunii Columbofile din România, organizația unică la acel moment la nivelul întregii țări în domeniul columbofil. De ce am făcut referire strict la cele două lucrări menționate? Deoarece, până în momentul standardizării actuale a tuturor raselor românești de către U.G.C.P.P.A.M.R., realizată în anul 2008 sub egida Ententee Europeene, cele două publicații menționate au fost singurele avizate de Uniunea Columbofilă din România, deci singurele care au centralizat toate datele reale despre rasele românești la nivelul întregii țări, la momentele elaborării lor. Ca atare, cele două lucrări constituie singurele surse oficiale care pot oferi informații corecte și complet documentate despre rasele românești de porumbei, inclusiv asupra evoluției Jucătorului de Botoșani, în perioadele la sfârșitul cărora acestea au fost întocmite!
Să urmărim, pe rând, ce menționează ele despre Jucătorul de Botoșani PAG:

1. „CREȘTEREA PORUMBEILOR” - 1963

Creearea rasei de porumbei Jucător de Botoșani:

„După relatările lui Constantin Frunză, înainte de anul 1900, în orașul Botoșani erau numai jucători neîncălțați cap-negri cu două moțuri, cu moț pe cap și fără moț. Mai târziu, pe la 1919 – 1920, au fost aduși de la Iași și jucători cap-roșii și cap-galbeni, iar prin 1923, din Edineți (R.S.S. Moldovenească), pagi pe roșu și pe negru și albi curați, cu două moțuri și cu un moț pe cioc. … ”

Așadar, DESENUL „PAG” A FOST INSERAT în însăși geneza Jucătorului de Botoșani ÎN ANUL 1923 ! ! !

Descrierea concretă a desenului „PAG” în aceeași lucrare:

„5. Porumbeii pagi au pe fondul colorat al penajului: capul, extremitatea superioară a gâtului, remigele primare, abdomenul și coada albe. După culoarea de fond, crescătorii îi numesc: „pagi pe negru”, „pagi pe roșu”, „pagi pe galben”, „pagi pe castaniu” și „pagi pe vânăt”. Pagii „sparți” au și gușa și pieptul albe. ”

„ …abdomenul și COADA ALBE.” ! Faptul că, la Jucătorul de Botoșani PAG, COADA TREBUIE SĂ FIE ALBĂ a fost clar specificat, după cum se vede, de la bun început, CHIAR ÎN PRIMUL STANDARD AL RASEI, ÎN ANUL 1963 ! ! !

2. „RASELE DE PORUMBEI DIN ROMÂNIA” - 1985

„ - pagii pe negru, pe roșu, pe galben, pe castaniu, pe vânăt, au pe fondul colorat al penajului: capul, extremitatea superioară a gâtului, remigele primare, abdomenul și coada albe. Pagii „sparți” au și gușa și pieptul albe ”

Ce diferențe putem observa față de prima descriere, realizată cu 22 de ani înainte? NICIUNA! Mai apare doar o precizare:

„Greșeli grave: … ; desenul pagilor sparți.”

Ce menționează aceasta, mai concret? Faptul că, dacă ne imaginăm DESENUL PAG al Jucătorului de Botoșani ASEMENI UNUI FRAC de o anumită culoare, acesta TREBUIE SĂ FIE, ÎN FAȚĂ, ÎNCHEIAT ! Lucru, evident, cât se poate de decent!

După această scurtă incursiune în trecutul Jucătorului de Botoșani, ajungem în cele din urmă, cum era și firesc, la timpul prezent. Prezent reprezentat, în acest caz, de:

3. STANDARDUL ACTUAL AL RASEI, aprobat de Ententee Europeene pe data de 28 noiembrie 2008, la Dortmund:

„Pagi: pe fondul colorat al penajului, aceștia au: capul, extremitatea superioară a gâtului, remigele primare, abdomenul, încălțătura și coada albe.”

În concluzie, din punct de vedere descriptiv, lucrurile sunt cât se poate de simple și de clare; mai rămâne să acordăm imaginilor ultimul cuvânt, care este, desigur și cel mai edificator: